conglutinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGLUTINÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de
a conglutina și rezultatul ei; conglutinație, coagulare. –
V. conglutina.conglutinare (Dicționar de neologisme, 1986)CONGLUTINÁRE s.f. Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; coagulare; conglutinație. [<
conglutina].
conglutinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conglutináre (rar)
s. f.,
g.-d. art. conglutinắriiconglutinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGLUTINÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de
a conglutina și rezultatul ei; conglutinație, coagulare. —
V. conglutina.