congeminație - explicat in DEX

congeminație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONGEMINÁȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.

congeminație (Dicționar de neologisme, 1986)
CONGEMINÁȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare. [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].

congeminație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONGEMINÁȚIE s. f. formație dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio)

congeminație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
congemináție (rar) (-ți-e) s. f., art. congemináția (-ți-a), g.-d. congemináții, art. congemináției

congeminație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONGEMINÁȚIE s. f. (Biol.) Formație dublă simultană. — Din lat. congeminatio, fr. congémination.