congela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGELÁ, congelez, vb. I.
Tranz. A face ca un lichid să se solidifice; a face să înghețe. ♦ A supune un aliment acțiunii frigului pentru a-l conserva. – Din
fr. congeler, lat. congelare.congela (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CONGELÁ vb. I. În gastronomie, a îngheța un aliment la o temperatură între -10 și -18 °C, pentru a-l conserva; din fr.
congeler; alimentele care trebuie conservate și depozitate pentru lungă durată se congelează industrial la -40 °C, ceea ce este un fel de supracongelare, cf. fr.
surgeler, engl.
deep-freeze.congela (Dicționar de neologisme, 1986)CONGELÁ vb. I. tr. A face ca un lichid să treacă în stare solidă; a îngheța, a solidifica. ♦ A conserva prin acțiunea frigului (alimente etc.). [< fr.
congeler].
congela (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONGELÁ vb. tr. a face un lichid să treacă în stare solidă; a îngheța. ♦ a conserva produse alimentare prin frig. (< fr.
congeler, lat.
congelare)
congela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)congelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
congeleázăcongela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGELÁ, congelez, vb. I.
Tranz. A face ca un lichid să se solidifice; a face să înghețe. ♦ A supune un aliment acțiunii frigului pentru a-l conserva. — Din
fr. congeler, lat. congelare.congelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)congelà v. a face să treacă în stare de ghiață.