conga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓNGA s. f. 1. Dans cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez.
2. Tobă de formă lungă, subțiată la extremitatea inferioară, acționată cu degetele și cu podul palmei. – Din
fr. conga.conga (Dicționar de neologisme, 1986)CÓNGA s.f. 1. Dans modern, inspirat din folclorul afrocubanez, o variantă a rumbei, cu tact sincopat; melodia acestui dans.
2. Tobă înaltă, de origine cubaneză, într-o orchestră de jaz, acționată cu degetele și cu palma. [< sp., fr.
conga].
conga (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓNGA s. f. 1. dans modern în coloană, cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez, variantă a rumbei; melodia corespunzătoare. 2. tobă înaltă într-o orchestră de jaz, acționată cu degetele și cu palmele. (< sp., fr.
conga)
conga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓNGA s. f. 1. Dans executat în șir, cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez; melodie după care se execută acest dans.
2. Tobă înaltă, de formă alungită, subțiată la extremitatea inferioară, acționată cu degetele și cu podul palmei. — Din
fr. conga.