confuziune - explicat in DEX

confuziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie.

confuziune (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFUZIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de stingere a unor obligații prin reunirea în aceeași persoană a calităților de debitor și de creditor. 2. V. confuzie. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].

confuziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio)

confuziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*confuziúne f. (lat. confúsio, -ónis. V. fuziune). Acțiunea de a lua un lucru drept altu: confuziune de date. Amestec, dezordine: confuziunea de stil provine din confuziunea de ideĭ. Fig. Încurcătură din cauza rușineĭ: plin de confuziune. – Și -úzie.

confuziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confuziúne (stingere a unei obligații) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. confuziúnii

confuziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confuzi(un)e f. 1. fapta de a confunda un lucru cu altul și rezultatul ei: conzuxiunea numelor; 2. starea lucrurilor confundate sau amestecate; 3. lipsă de ordine, de claritate; 4. turburare sau dezordine politică; 5. umilire, nedumerire.

confuziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie.