confuzionism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFUZIONÍSM, confuzionisme, s. n. (Rar) Tendință de a crea confuzie, dezorientare. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. confusionnisme.confuzionism (Dicționar de neologisme, 1986)CONFUZIONÍSM s.n. (
Rar) Tendință de a crea confuzie, dezorientare. [Pron.
-zi-o-. / < fr.
confusionnisme].
confuzionism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFUZIONÍSM, -Ă s. n. 1. tendință de a crea confuzie. 2. mod de gândire confuz, încurcat. (< fr.
confusionnisme)
confuzionism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confuzionísm (rar)
(-zi-o-) s. n.confuzionism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFUZIONÍSM s. n. (Rar) Tendință de a crea confuzie, dezorientare. [
Pr.:
-zi-o-] — Din
fr. confusionnisme.