confuzionant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFUZIONÁNT, -Ă, confuzionanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă confuzie, derutant. [
Pr.:
-zi-o-] – De la
confuzie.confuzionant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFUZIONÁNT, -Ă, confuzionanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă confuzie, derutant. [
Pr.: -
zi-o-] — De la
confuzie.