confuz - explicat in DEX

confuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFÚZ, -Ă confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus.

confuz (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFÚZ, -Ă adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat. [< fr. confus, cf. it. confuso, lat. confusus – amestecat].

confuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFÚZ, -Ă adj. 1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (despre oameni) încurcat, tulbure. (< fr. confus, lat. confusus)

confuz (Dicționaru limbii românești, 1939)
*confúz, -ă adj. (lat. con-fusus. V. di-fuz). Confundat, încurcat. Fig. Obscur: cuvîntare confuză. Rușinat, încurcat: a rămînea [!] confuz. Nesigur, amestecat: amintirĭ confuze. Adv. În mod confuz.

confuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confúz adj. m., pl. confúzi; f. confúză, pl. confúze

confuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confuz a. 1. de-a valma, amestecat, nesigur: zgomot confuz; 2. fig. încurcat, întunecat: amintiri confuze. ║ adv. uimit, rușinos: a rămas confuz.

confuz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. — Din fr. confus, lat. confusus.