confutație (Dicționar de neologisme, 1986)CONFUTÁȚIE s.f. (
Rar) Refutare, refutație. [Cf. lat.
confutatio, fr.
confutation].
confutație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFUTÁȚIE s. f. refutație. (< lat.
confutatio, fr.
confutation)
confutație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confutáție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. confutáția (-ți-a), g.-d. confutáții, art. confutáției