conflagrațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFLAGRAȚIÚNE, s. f. v. conflagrație.conflagrațiune (Dicționar de neologisme, 1986)CONFLAGRAȚIÚNE s.f. v.
conflagrație.
conflagrațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*conflagrațiúne f. (lat.
conflagrátio, -ónis, ardere împreună. V.
flagrant, flagel, inflamez). Aprindere generală, războĭ general:
conflagrațiunea din 1914. – Și
-áție.conflagrațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFLAGRAȚIÚNE s. f. v. conflagrație.conflagrațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conflagrați(un)e f.
1. înflăcărare generală;
2. fig. mare revoluțiune.