confient - explicat in DEX

confient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFIÉNT, -Ă, confienți, -te, adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant.

confient (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFIÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pron. -fi-ent. / < fr. confiant].

confient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFIÉNT, -Ă adj. încrezător. (< fr. confiant)

confient (Dicționaru limbii românești, 1939)
*confiént, -ă adj. (fr. confiant, part. prez. d. confier, lat. confidere, a încredința). Barb. Încrezător.

confient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confiént (rar) (-fi-ent) adj. m., pl. confiénți; f. confiéntă, pl. confiénte

confient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confient a. dispus la confiență, încrezător.

confient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFIÉNT, -Ă, confienți, -te, adj. (Rar) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] — Din fr. confiant.