confidențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFIDENȚIÁL, -Ă, confidențiali, -e, adj. Care se comunică în taină; secret. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. confidentiel.confidențial (Dicționar de neologisme, 1986)CONFIDENȚIÁL, -Ă adj. Care se poate comunica numai unei anumite persoane; secret. [Pron.
-ți-al. / cf. it.
confidenziale, fr.
confidentiel].
confidențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFIDENȚIÁL, -Ă adj. care se poate comunica în taină; secret. (< fr.
confidentiel)
confidențial (Dicționaru limbii românești, 1939)*confidențiál, -ă adj. (d.
confidență; fr.
-enciel). Care se spune (se comunică) în taĭnă:
scrisoare confidențială. Adv. În mod confidențial.
confidențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confidențiál (-ți-al) adj. m.,
pl. confidențiáli; f. confidențiálă, pl. confidențiáleconfidențial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confidențial a. care se zice sau se face în confidență:
aviz confidențial; scrisoare confidențială, care nu trebuie comunicată nimănui. ║ adv. în confidență.
confidențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFIDENȚIÁL, -Ă, confidențiali, -e, adj. Care se comunică în taină; secret. [
Pr.:
-ți-al] — Din
fr. confidentiel.