confesa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFESÁ, confeséz, vb. I.
Refl. A se destăinui, a se spovedi. – Din
fr. confesser.confesa (Dicționar de neologisme, 1986)CONFESÁ vb. I. refl. (
Rar) A mărturisi cuiva ceva intim, a se destăinui, a se spovedi. [< fr.
confesser].
confesa (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFESÁ vb. refl. a se destăinui, a se spovedi. (< fr.
confesser)
confesa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!confesá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se confeseázăconfesa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFESÁ, confesez, vb. I.
Refl. A se destăinui, a se spovedi. — Din
fr. confesser.confesà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confesà v. a mărturisi, în special a-și mărturisi păcatele, a se spovedi.