conferì - explicat in DEX

conferi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire.

conferi (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFERÍ vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confér. / < fr. conférer].

conferi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).

conferi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFERÍ vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre)

conferi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conferí (a ~) vb., ind. prez. 3 conféră

conferì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conferì v. 1. a da, a acorda: a conferi o demnitate, o decorațiune; 2. a compara: a conferi legile; 3. a discuta de vre-o afacere sau de un punct de doctrină.

conferi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. — Din fr. conférer, it. conferire.