conferință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFERÍNȚĂ, conferințe, s. f. 1. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei, politicii etc., cu intenția de a informa, de a instrui, de a omagia etc.
2. Reuniune a reprezentanților unor state, ai unor organizații politice, științifice etc., cu scopul de a dezbate și de a hotărî asupra unor probleme curente și de perspectivă ale activității lor.
3. For superior al unei organizații de partid, care se întrunește pentru a dezbate probleme ale activității organizației, a alege organele sale de conducere etc.
4. Consfătuire, convorbire. ◊
Conferință de presă = întâlnire în cadrul căreia o personalitate a vieții politice, sociale, culturale etc. face o expunere sau declarații și răspunde la întrebările reprezentanților presei. [
Var.: (
înv.)
conferénță s. f.] – Din
fr. conférence, lat. conferentia.