conferență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFERÉNȚĂ s. f. v. conferință.conferență (Dicționar de neologisme, 1986)CONFERÉNȚĂ s.f. v.
conferință.
conferență (Dicționaru limbii românești, 1939)*conferénță f., pl.
e (lat.
conferentia. V.
di-ferență). Reuniune de persoane ca să discute:
a convoca o conferență. Cuvîntare științifică:
a ținea [!] o conferență despre studiu limbiĭ. – Fals
-ínță. V.
discurs, predică.conferență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conferență (conferință) f.
1. prelegere populară:
maestru de conferențe; 2. întrevorbire despre o afacere;
3. reunire de diplomați spre a discuta unele chestiuni:
Conferența dela Berlin. V.
Congres.conferență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFERÉNȚĂ s. f. v. conferință.