conferenția (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFERENȚIÁ, conferențiéz, vb. I.
Intranz. A ține o conferință. [
Pr.:
-ți-a] – Din
conferință.conferenția (Dicționar de neologisme, 1986)CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron.
-ți-a, p.i.
-iez, ger.
-iind. / cf. fr.
conférencier].
conferenția (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFERENȚIÁ vb. intr. a ține o conferință. (< fr.
conférencier)
conferenția (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conferențiá (a ~) (-ți-a) vb.,
ind. prez. 3
conferențiáză, 1
pl. conferențiém (-ți-em); conj. prez. 3
să conferențiéze; ger. conferențiínd (-ți-ind)conferenția (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I.
Intranz. A ține o conferință. [
Pr.:
-ți-a] — Din
conferință.