conferi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFERÍ, confér, vb. IV.
1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc.
2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din
fr. conférer, it. conferire.conferi (Dicționar de neologisme, 1986)CONFERÍ vb. IV.
1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție).
2. intr. (
Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i.
confér. / < fr.
conférer].
conferi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da.
Fr. conférer. –
Der. conferință, s. f. cu
var. înv. conferență modificată prin asimilare cu
suf. -
ință (
cerință, cuvință);
conferenția, vb.;
conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).
conferi (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFERÍ vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr.
conférer, lat.
conferre)
conferi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conferí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
conférăconferì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conferì v.
1. a da, a acorda:
a conferi o demnitate, o decorațiune; 2. a compara:
a conferi legile; 3. a discuta de vre-o afacere sau de un punct de doctrină.
conferi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFERÍ, confér, vb. IV.
1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc.
2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. — Din
fr. conférer, it. conferire.