confer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓNFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Scris și prescurtat:
cf.] –
Cuv. lat.,
fr.confer (Dicționar de neologisme, 1986)CÓNFER loc.lat. Termen prin care se face o trimitere la o operă sau la un fapt, un fenomen etc. care trebuie luate în considerație sau studiate. [Abrev.
cf. / < lat.
confer – apropie, compară].
confer (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓNFER abr. cf./ (termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare) compară (cu)! (< lat.
confer)
confer (Dicționaru limbii românești, 1939)*confér, a
-í v. tr. (fr.
conférer, d. lat.
cón-fero, férre, a purta împreună, a compara. –
El conferă, să confere. V.
ofer, sufer [!]). Daŭ, acord:
a conferi o decorațiune. Compar, fac o colațiune. V. intr. Raționez, discut:
a conferi despre luarea uneĭ măsurĭ. Țin o conferență [!], o cuvîntare științifică:
a conferi despre microbĭ.confer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cónfer (compară) (
lat.)
vb.,
imper. 2
sg.;
abr. cf.confer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓNFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [
Abr.:
cf.] —
Cuv. lat.