confederativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFEDERATÍV, -Ă, confederativi, -e, adj. Care aparține unei confederații; care are caracterul unei confederații. – Din
fr. confédératif.confederativ (Dicționar de neologisme, 1986)CONFEDERATÍV, -Ă adj. Care aparține unei confederații. [< fr.
confédératif].
confederativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFEDERATÍV, -Ă adj. care aparține unei confederații. (< fr.
confédératif)
confederativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*confederatív, -ă adj. (d.
confederat; fr.
confédératif). Relativ la confederațiune.
confederativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confederatív adj. m.,
pl. confederatívi; f. confederatívă, pl. confederatíveconfederativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confederativ a. relativ la confederațiune:
republică confederativă.confederativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFEDERATÍV, -Ă, confederativi, -e, adj. Care aparține unei confederații; care are caracterul unei confederații. — Din
fr. confédératif.