confederație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFEDERÁȚIE, confederații, s. f. 1. Uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome, înființată pe baza unui acord internațional, prin care se determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a acestora.
2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [
Var.:
confederațiúne s. f.] – Din
fr. confédération, lat. confederatio, -onis.