confederat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFEDERÁT, -Ă, confederați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face parte dintr-o confederație. – Din
fr. confédéré.confederat (Dicționar de neologisme, 1986)CONFEDERÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o confederație; (
spec.) adept al Confederației Sudului, formată în America după războiul de Secesiune. [Cf. fr.
confédéré].
confederat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFEDERÁT, -Ă s. m. f. cel care face parte dintr-o confederație. (< fr.
confédéré)
confederat (Dicționaru limbii românești, 1939)*confederát, -ă s. și adj. (lat.
confoederatus). Unit pin [!] confederațiune.
confederat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confederát adj. m.,
s. m.,
pl. confederáți; adj. f.,
s. f. confederátă, pl. confederáteconfederat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confederat m. cel unit printr’o confederațiune.
confederat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFEDERÁT, -Ă, confederați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face parte dintr-o confederație. — Din
fr. confédéré.