confecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.confecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)CONFECȚIÚNE s.f. v.
confecție.
confecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*confecțiúne f. (fr.
confection, d. lat.
conféctio, -ónis. V.
a-, de-, in- și
per-fecțiune). Acțiunea de a confecționa. Terminare, efectuare:
pînă la întreaga confecțiune. Mare fabricațiune de obĭecte de îmbrăcăminte care nu-s făcute pe măsură. – Și
-écție.confecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.confecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confecți(un)e f.
1. lucrarea de a executa ceva pe deplin:
confecțiunea unei haine; 2. fabricare pe scară întinsă de obiecte ce n’au fost comandate;
3. vestminte fabricate dinainte, în opozițiune cu cele făcute după măsură.