confecționer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și
f. Muncitor care lucrează confecții. [
Pr.:
-ți-o] – Din
fr. confectionneur.confecționer (Dicționar de neologisme, 1986)CONFECȚIONÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
confectionneur].
confecționer (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFECȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr.
confectionneur)
confecționer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*confecționér (-ți-o-) s. m.,
pl. confecționériconfecționer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și
f. Muncitor care lucrează confecții. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. confectionneur.