confecționà - explicat in DEX

confecționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

confecționa (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFECȚIONÁ vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionner].

confecționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFECȚIONÁ vb. tr. a lucra, a produce; a întocmi. ◊ a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălțăminte. (< fr. confectionner)

confecționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 confecționeáză

confecționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. confectionner.

confecționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confecționà v. a face pe de-a întregul: a confecționa o mașină, o stofă.