confecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă.
2. Confecționare. [
Var.:
confecțiúne s. f.] – Din
fr. confection, lat. confectio, -onis.confecție (Dicționar de neologisme, 1986)CONFÉCȚIE s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie.
2. Confecționare. [Gen.
-iei, var.
confecțiune s.f. / cf. fr.
confection].
confecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFÉCȚIE s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. confecționare. (< fr.
confection, lat.
confectio)
confecție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CONFÉCȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serii (mari). ◊
C. metalică = ansamblu de profile și cadre metalice îmbinate între ele prin sudare.
2. Confecționare.
confecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confécție (-ți-e) s. f.,
art. confécția (-ți-a), g.-d. art. confécției; pl. confécții, art. confécțiile (-ți-i-)confecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie.
2. Confecționare. [
Var.:
confecțiúne s. f.] — Din
fr. confection, lat. confectio, -onis.