confareație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [
Pr.:
-re-a-] – Din
fr. confarréation, lat. confarreatio.confareație (Dicționar de neologisme, 1986)CONFAREÁȚIE s.f. Căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. [Pron.
-re-a-ți-e, gen.
-iei. / < lat.
confarreatio, cf. fr.
confarréation].
confareație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFAREÁȚIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr.
confarréation, lat.
confarreatio)
confareație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confareáție (rar)
(-re-a-ți-e) s. f.,
art. confareáția (-ți-a), g.-d. art. confareáției; pl. confareáții, art. confareáțiile (-ți-i-)confareație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [
Pr.:
-re-a-] — Din
fr. confarréation, lat. confarreatio.