confabulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFABULÁȚIE, confabulații s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din
fr. confabulation.confabulație (Dicționar de neologisme, 1986)CONFABULÁȚIE s.f. (
Med.) Tulburare de memorie, constând din reproducerea unor evenimente pe care bolnavul nu le-a trăit. [Gen.
-iei. / < fr.
confabulation, cf. lat.
confabulatio – conversație].
confabulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFABULÁȚIE s. f. 1. (glumeț) conversație lungă și intimă. 2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii. ◊ fabulație delirantă. (< fr.
confabulation, lat.
confabulatio)
confabulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confabuláție (-ți-e) s. f.,
art. confabuláția (-ți-a), g.-d. art. confabuláției; pl. confabuláții, art. confabuláțiile (-ți-i-)confabulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFABULÁȚIE, confabulații, s. f. Simptom în unele boli mintale, care constă în relatarea inconștientă a unor fapte imaginare; mitomanie. — Din
fr. confabulation.