condrită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDRÍTĂ, condrite, s. f. Inflamație acută sau cronică a unui cartilaj. – Din
fr. condrite.condrită (Dicționar de neologisme, 1986)CONDRÍTĂ s.f. Inflamație a unui cartilaj. [< fr.
chondrite].
condrită (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDRÍTĂ s. f. inflamație a unui cartilaj. (< fr.
chondrite)
condrită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condrítă s. f.,
g.-d. art. condrítei; pl. condrítecondrită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDRÍTĂ, condrite, s. f. Inflamație acută sau cronică a unui cartilaj. — Din
fr. condrite.