condiție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CONDÍȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariția unui fenomen.
2. (La
pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen.
3. Clauză a unei
întelegeri, a unei convenții.
Condițiile tratatului de pace. ◊
Loc. adj. și
adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊
Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)...
4. (
Jur.) Întâmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane.
5. Situație socială a cuiva. –
Fr. condition.condiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDÍȚIE, condiții s. f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula.
2. (La
pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ◊
Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă.
3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc.
Condițiile tratatului de pace. ◊
Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊
Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)...
4. (
Jur.) Eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane.
5. Situație socială a cuiva.
6. (Sport; în sintagma)
Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. – Din
fr. condition.condiție (Dicționar de neologisme, 1986)CONDÍȚIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuiește, oferă cadrul pentru apariția unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen.
2. Clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții).
3. Întâmplare viitoare și nesigură de care depinde existența unei obligații. ♦ Situația unei persoane din punct de vedere juridic.
4. Situație, stare fizică sau socială a cuiva. ◊
Condiție fizică = situație a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului. [Gen.
-iei, var.
condițiune s.f. / cf. lat.
conditio, fr.
condition, it.
condizione].
condiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDÍȚIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen. 2. (biol.) ~ții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 4. (jur.) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept. 5. situație socială a cuiva. ♦ ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr.
condition, lat.
conditio)
condiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condíție (-ți-e) s. f.,
art. condíția (-ți-a), g.-d. art. condíției; pl. condíții, art. condíțiile (-ți-i-)condiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDÍȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula.
2. (La
pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ◊
Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă.
3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc.
Condițiile tratatului de pace. ◊
Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊
Loc. conj. Cu condiția (să)... = numai în cazul că..., cu obligația (să...)
4. (
Jur.) Eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept, a unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane.
5. Situație socială a cuiva.
6. (Sport: în sintagma)
Condiție fizică = stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale. — Din
fr. condition.