condiscipol - explicat in DEX

condiscipol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDISCÍPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus.

condiscipol (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDISCÍPOL s.m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit maestru). [Cf. fr. condisciple, lat. condiscipulus].

condiscipol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDISCÍPOL s. m. coleg de studiu, de învățătură. (< fr. condisciple, lat. condiscipulus)

condiscipol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condiscípol (rar) s. m., pl. condiscípoli

condiscipol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
condiscipol m. camarad de studii.

condiscipol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDISCÍPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). — Din fr. condisciple, lat. condiscipulus.