condimentar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDIMENTÁR, -Ă, condimentari, -e, adj. (Rar) Folosit drept condiment. – Din
fr. condimentaire.condimentar (Dicționar de neologisme, 1986)CONDIMENTÁR, -Ă adj. (
Liv.) Care se folosește drept condiment. [Cf. fr.
condimentaire].
condimentar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDIMENTÁR, -Ă adj. folosit drept condiment. (< fr.
condimentaire)
condimentar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condimentár (rar)
adj. m.,
pl. condimentári; f. condimentáră, pl. condimentárecondimentar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDIMENTÁR, -Ă, condimentari, -e, adj. (Rar) Folosit drept condiment. — Din
fr. condimentaire.