condimenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDIMENTÁ, condimentez, vb. I.
Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din
condiment.condimenta (Dicționar de neologisme, 1986)CONDIMENTÁ vb. I. tr. A da gust bucatelor prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. [<
condiment].
condimenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDIMENTÁ vb. tr. a da gust bucatelor prin adăugare de condimente. (< fr.
condimenter)
condimenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condimentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
condimenteázăcondimenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDIMENTÁ, condimentez, vb. I.
Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. — Din
condiment.