condicar - explicat in DEX

condicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.

condicar (Dicționaru limbii românești, 1939)
condicár m. (d. condică). Vechĭ. Arhivar, registrator.

condicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condicár (înv.) s. m., pl. condicári

condicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
condicar m. 1. odinioară, arhivar: doi condicari de divan FIL.; 2. azi, cel ce ține condicile.

condicar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. — Condică + suf. -ar.