condică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓNDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastif. ◊
Expr. A trece la (sau
în)
condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna.
2. (
Înv.) Colecție de legi, decrete etc.; cod. –
Cf. ngr. kódik, acuz. kódika.