condescinde - explicat in DEX

condescinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDESCÍNDE, condescínd, vb. III. Intranz. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod formal; a catadicsi. – Din fr. condescendre.

condescinde (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDESCÍNDE vb. III. intr. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadixi. [P.i. condescínd. / cf. fr. condescendre, lat. condescendere].

condescinde (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDESCÍNDE vb. intr. a consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadicsi. (< fr. condescendre, lat. condescendere)

condescinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condescínde (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. condescínd, 1 pl. condescíndem; conj. prez. 3 să condescíndă; ger. condescinzấnd; part. condescíns

condescinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
condescinde v. a consimți, a face ceva spre a fi plăcut altuia.

condescinde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDESCÍNDE, condescínd, vb. III. Intranz. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod formal; a catadixi. — Din fr. condescendre.