condescendență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDESCENDÉNȚĂ s. f. Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (
Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din
fr. condescendance.condescendență (Dicționar de neologisme, 1986)CONDESCENDÉNȚĂ s.f. Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. [< fr.
condescendance].
condescendență (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDESCENDÉNȚĂ s. f. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență. ♦ (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate. (< fr.
condescendance)
condescendență (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CONDESCENDÉNȚĂ (<
fr.)
s. f. Bunăvoință plină de atenție față de cineva; amabilitate, deferență. ■ (
Peior.) Bunăvoință acordată cu un aer de superioritate.
condescendențăcondescendénță s.f. 1 Atitudine, purtare plină de considerație, de respect, de atenție față de cineva; deferență, respect.
2 Amabilitate, bunăvoință.
Ofițeri care gustă cu condescendență de pe farfurioarele cu friptură (CA. PETR.).
3 (
peior.) Aer de superioritate; bunăvoință amestecată cu dispreț, cu aroganță. ● pl.
-e. /<fr.
condescendance. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
condescendență (Dicționaru limbii românești, 1939)*condescendénță f., pl.
e (d.
condescendent; fr.
condescendance). Politeță [!], afabilitate.
condescendență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condescendénță s. f.,
g.-d. art. condescendénței; pl. condescendénțecondescendență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)condescendență f. fapta prin care se acordă ce s’ar putea refuza.
condescendență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDESCENDÉNȚĂ, condescendențe, s. f. Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (
Peior.) Aer de superioritate, infatuare, aroganță. — Din
fr. condescendance.