condensare - explicat in DEX

condensare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDENSÁRE, condensări, s. f. 1. Faptul de a (se) condensa. 2. (Chim.; în sintagma) Reacție de condensare = reacție între doi compuși chimici din care rezultă un produs cu greutate moleculară mai mare. – V. condensa.

condensare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) condensa și rezultatul ei; trecere a unui corp din stare gazoasă în stare lichidă prin scăderea temperaturii sau prin comprimare. ◊ Reacție de condensare = reacție între doi compuși chimici din care rezultă un produs cu greutate moleculară mai mare. [< condensa].

condensare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDENSÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) condensa. 2. reacție de ~ = reacție la stabilirea unor noi legături între atomi aparținând unor molecule identice sau diferite. (< condensa)

condensare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condensáre s. f., g.-d. art. condensắrii; pl. condensắri

condensare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
condensare f. lucrarea de a condensa și rezultatul ei.

condensare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDENSÁRE, condensări, s. f. 1. Faptul de a (se) condensa. 2. (Chim.; în sintagma) Reacție de condensare = reacție între doi compuși chimici din care rezultă un produs cu greutate moleculară mai mare. — V. condensa.