condamnat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și
f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. –
V. condamna.condamnat (Dicționar de neologisme, 1986)CONDAMNÁT, -Ă s.m. și f. Osândit, pedepsit (printr-o sentință judecătorească). [<
condamna].
condamnat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDAMNÁT, -Ă s. m. f. osândit (printr-o hotărâre judecătorească). (< condamna)
condamnat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condamnát s. m.,
pl. condamnáțicondamnat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)condamnat a. și m. cel în contra căruia s’a rostit o condamnare.
condamnat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și
f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. —
V. condamna.