condamnabil - explicat in DEX

condamnabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDAMNÁBIL, -Ă, condamnabili, -e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. – Din fr. condamnable.

condamnabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDAMNÁBIL, -Ă adj. Care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil. [Cf. fr. condamnable].

condamnabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDAMNÁBIL, -Ă adj. care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil. (< fr. comdamnable)

condamnabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*condamnábil și condemn- adj. (fr. condamnable, lat. condemnabilis). Care poate fi saŭ merită să fie condamnat: faptă condamnabilă. Adv. În mod condamnabil.

condamnabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condamnábil adj. m., pl. condamnábili; f. condamnábilă, pl. condamnábile

condamnabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
condamnabil a. care merită a fi condamnat.

condamnabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDAMNÁBIL, -Ă, condamnabili, -e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. — Din fr. condamnable.