concusiune - explicat in DEX

concusiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCUSIÚNE, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concussion, lat. concussio, -onis.

concusiune (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCUSIÚNE s.f. (Jur.) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pron. -si-u-. / cf. fr. concussion, lat. concussio].

concusiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCUSIÚNE s. f. extorcare de bani făcută de un funcționar public. (< fr. concussion, lat. concussio)

concusiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concusiúne f. (lat. concússio, -ónis. V. dis- și per-cusiune, scot, scutur). Risipirea saŭ furarea banilor publicĭ. V. delapidez.

concusiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concusiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. concusiúnii; pl. concusiúni

concusiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concusiune f. risipă, abuz în administrațiunea sau în mânuirea banilor Statului.

concusiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCUSIÚNE, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] — Din fr. concussion, lat. concussio, -onis.