concura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCURÁ, concurez, vb. I.
1. Intranz. A participa la un concurs.
2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.
3. Intranz.,
refl. și
tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din
fr. concourir, lat. concurrere.concura (Dicționar de neologisme, 1986)CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs.
2. intr. A tinde spre același rezultat.
3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6
-ură, -ează. / < lat.
concurrere, cf. fr.
concourir, concurrencer].
concura (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)concurá (-réz, -át), vb. –
1. A coincide. –
2. A participa la un concurs. –
3. A-și face concurență.
Var. (
înv.)
concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu
a curge. –
Der. concurent, s. m.;
concurență, s. f.;
concurs, s. n., din
fr. concours.concura (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr.
concourir, lat.
concurrere)
concura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concurá1 (a ~) (a tinde spre)
vb.,
ind. prez. 3
concúră; conj. prez. 3
să concúreconcura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concurá2 (a ~) (a participa la un concurs, a face concurență)
vb.,
ind. prez. 3
concureáză; conj. prez. 3
să concurézeconcurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concurà v.
1. a coopera, a tinde către acelaș scop;
2. a rivaliza spre a obține primul loc:
a concura la un premiu; 3. a face probele unui concurs:
a concura la o catedră.concura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCURÁ, concurez, vb. I.
1. Intranz. A participa la un concurs.
2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.
3. Intranz.,
refl. și
tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. — Din
fr. concourir, lat. concurrere.