concupiscent - explicat in DEX

concupiscent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente.

concupiscent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCUPISCÉNT, -Ă adj. Înclinat către plăceri trupești, senzuale; senzual. [Cf. fr. concupiscent, it. concupiscente].

concupiscent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCUPISCÉNT, -Ă adj. care prezintă concupiscență. (< fr. concupiscent, lat. concupiscens)

concupiscent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concupiscént (livr.) adj. m., pl. concupiscénți; f. concupiscéntă, pl. concupiscénte

concupiscent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. (Livr.) Care are înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxurios. — Din fr. concupiscent, it. concupiscente.