concubinaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCUBINÁJ, concubinaje, s. n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă. – Din
fr. concubinage.concubinaj (Dicționar de neologisme, 1986)CONCUBINÁJ s.n. Conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus. [< fr.
concubinage].
concubinaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCUBINAJ s. n. conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus. (< fr.
concubinage)
concubinaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*concubináj n., pl.
e (fr.
concubinage). Traĭ fără cununie între un bărbat și o femeĭe.
concubinaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concubináj s. n.,
pl. concubinájeconcubinaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCUBINÁJ, concubinaje, s. n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă. — Din
fr. concubinage.