concubin - explicat in DEX

concubin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.

concubin (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat].

concubin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)

concubin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concubín, -ă s. (lat. concubinus, -cubina. V. cuĭb). Persoană care trăĭește în concubinaj. V. țiitoare.

concubin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concubín s. m., pl. concubíni

concubin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. Din fr. concubin, lat. concubinus.