concretiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I.
Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦
Tranz. și
refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din
fr. concrétiser.concretiza (Dicționar de neologisme, 1986)CONCRETIZÁ vb. I. tr. A înfățișa în mod concret. ♦
tr., refl. (
Cu privire la idei, planuri etc.) A (se) materializa, a (se) realiza practic. [< fr.
concrétiser, cf. it.
concretizzare].
concretiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCRETIZÁ vb. I. tr. a da un sens, un caracter concret. II. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic. (< fr.
concrétiser)
concretiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concretizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
concretizeázăconcretiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I.
Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦
Tranz. și
refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. — Din
fr. concrétiser.concretizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concretizà v. a da un sens, un caracter concret.