concretizare - explicat in DEX

concretizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

concretizare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCRETIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; materializare. ♦ Operație a gândirii constând în legarea generalului de experiența senzorială. [< concretiza].

concretizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCRETIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială. (< concretiza)

concretizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concretizáre s. f., g.-d. art. concretizắrii; pl. concretizắri

concretizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. — V. concretiza.