concrețiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCREȚIÚNE, concrețiuni, s. f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. concrétion, lat. concretio, -onis.