concretitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCRETITÚDINE s. f. (Rar) Concretețe. – De la
concret.concretitudine (Dicționar de neologisme, 1986)CONCRETITÚDINE s.f. Concretețe. [Et. incertă].
concretitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCRETITUDINE s. f. concretețe. (< concret + -itudine)
concretitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCRETITÚDINE s. f. (Rar) Concretețe. — De la
concret.