concetățean - explicat in DEX



concetățean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

concetățean (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCETĂȚEÁN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].

concetățean (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)

concetățean (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.

concetățean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concetățeán s. m., pl. concetățéni

concetățean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concetățean m. cel ce este din acelaș oraș sau are aceeaș patrie cu altul.

concetățean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. — Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).